Fairuz -personalitate de legenda...

Vecinul Lunii, ambasadorul stelelor, legenda de astăzi, este fetita timida de ieri,dintr-un sat mic. Superstar aclamat de milioane de oameni la fel de strălucitoare , magica si angelica este una şi numai Fairuz.

Nascuta si crescut in Liban, Fairuz a inceput cariera muzicala la varsta adolescentei. In fata corului, la postul de radio libanez la sfârşitul anilor 1940, primea aclame ,critici dar si popularitate. Din anii 1950 pana in prezent, Fairuz este recunoscuta nu numai pentru talentul ei muzical şi a contribuţiei in domeni, dar, de asemenea, ca un simbol cultural şi politic. Un simbol al unui popor, o moştenire, o căutare pentru pace si umanitate.

În cea mai mare din cariera sa, Fairuz reflectate doi alţi mari artişti, Assi si Mansour Rahbani. Ei au scris versurile şi a compus melodiile ei. Astazi, multe dintre cântecele ei reflectă talentul compozitorului Ziad Rahbani ,fiul lui Fairuz. Cantecele ei mărturisesc geniul muzical Rahbani, precum şi vocea lui Fairuz. Dr. J. spune, "Mai mult decât o cântăreaţă de renume, Fairuz este un concept al cărui conotaţii etnice sunt naţionaliste, precum şi muzica şi poezia." Cunoscut ca "Sufletul Libanului" în anii 70, Fairuz a devenit o figură de proeminenta, un superstar al muzicii actuale în lumea arabă. Împreună, familia Rahbani este atât o şcoală de muzică cat si un fenomen cultural. Pentru fata care îi plăcea să cânte la prietenii şi vecinii ei în micul sat, a fost o experienţă copleşitoare atunci când, în 1957, Preşedintele Libanului Chamoun a premiat-o pe Fairuz cu "Cavalier", cea mai mare medalie conferita vreodată unui artist libanez. În anul 1969 un timbru memorial libanez a fost emis în numele ei. În 1963, regele Hussein al Iordaniei i-a imanat Medalia de Onoare, urmată de Medalia de Aur a Majestăţii Sale în 1975. În Brazilia, mulţimile au încercat să o ridice cu limuzina ei. În 1981, în timpul turneului în SUA, senatorii, guvernatorii şi primarii din diferite orase au fost onorati de vizita ei. Savantul de la Universitatea Harvard, Barry Hoberman, chiar a scris: "Pur si simplu, Fairuz este una dintre muzicienii şi artişti de seamă ai lumii, o comoara internationala de ordinul lui Rostropovich, Glafuri, Shankar Ravi, Davis Miles, Sutherland, Pavarotti şi Dylan. "

Concerte ei la Royal Festival Hall din Londra au ocupat prima pagina a ziarelor din întreaga lume. Daily Mail a scris:... "Box-office a fost asediată ca niciodată înainte iar biletele au fost trecute din mana in mana la mai mult de 1.000 de lire sterline pe piaţa neagră atingand recordul detinut de Frank Sinatra .Si cine fusese starul in acele seri? Madonna?? Springsteen? Domingo? Horowitz? nu ... Fairuz, cantareata de top de sex feminin din lumea arabă ". Fairuz detinea capurile de afis ale celor mai prestigioase locaţii din lume, inclusiv Albert Hall, Carnegie Hall, Lincoln Center, şi sala Pleyel, printre multe altele...

Mavi Marmara

Raidul impotriva flotilei catre Gaza, de asemenea, cunoscut sub numele de incidentul flotilei de la 31 mai 2010, a fost o operaţiune militară aIsraelului împotriva a şase nave ale "flotei libertatii" la 31 mai 2010 în apele internaţionale ale Mării Mediterane. Flotila(, organizata de către Free Gaza Movement şi fundaţia turcă de ajutor umanitar pentru drepturile omului şi libertăţile lui, (IHH),) a fost un transport de ajutoare umanitare şi materiale de construcţii, cu intenţia de a rupe blocada Israelului din Fâşia Gaza. La data de 31 mai 2010,comandoul israelian Shayetet 13 ,a atacat navale urcand la bordul acestora din barci cu motor si elicoptere .
Ce s-a intamplat in timpul atacului?
“Inainte de a ataca navele li s-a oprit transmiterea prin radio-televiziune din satelit si li -au intrerupt si reteaua mobila/internet.Apoi au intrat pe frecanta si au spus la Nava Defne Y ca Mavi Marmara a fost scufundata. O voce in egleza perfecta apoi o turca stalcita. Dupa care li s-a pus muzica( imnul Mehter- imn folosit de catre otomani) timp de cateva minute.
In acelasi timp si Mavii Marmara li s-a transmis la fel.
Planul lor ( Israil) a fost ca sa creeze panica inainte sa vina pe vas ca sa fie pregatita atmosfera. Activistii sa ii ia la bataie si ei sa se aperea impuscandu-i.


Cred ca e deja un fapt cunoscut de toata lumea.
Blocada maritimă impusă Fâşiei Gaza şi raidul forţelor israeliene asupra flotilei umanitare pro-palestiniene, din luna mai a anului trecut, au fost „conforme cu dreptul internaţional”, este concluzia raportului comisiei israeliene de anchetă publicat azi. Turcia contestă raportul.

Cei şase membri ai comisiei de anchetă, printre care şi doi observatori internaţionali, însărcinaţi cu examinarea aspectelor juridice ale asaltului comandourilor israeliene ale marinei, au disculpat în unanimitate statul evreu, notează AFP, citată de Agerpres.

„Impunerea blocadei maritime asupra Fâşiei Gaza, luând în considerare raţiunile de securitate şi eforturile Israelului de a-şi îndeplini obligaţiile umanitare, a fost legală şi conformă cu dreptul internaţional”, a afirmat comisia condusă de judecătorul Yaacov Tirkel. Potrivit raportului, recurgerea la forţă în raidul sângeros asupra navei turce Mavi Marmara, vas-amiral al flotilei umanitare internaţionale, „a fost legală şi conformă cu dreptul internaţional'.

Moartea a nouă pasageri turci în timpul atacului israelian asupra flotilei ce încerca să spargă blocada impusă Fâşiei Gaza, a provocat o criză extrem de gravă în relaţiile dintre Israel şi Turcia şi a generat un val de critici din partea opiniei publice internaţionale.

Azi, Ankara a intervenit pentru a contesta raportul israelian. Premierul tuc Recep Tayyip Erdogan a declarat că raportul nu are valoare şi nici credibilitate.

În toamna lui 2010, Consiliul Pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite a concluzionat că Israelul a încălcat normele dreptului internaţional când a decis să intercepteze cele şase nave sub pavilion turc care transportau ajutor umanitar către Fâşia Gaza.

Declaratia ONU(publicata in evenimentul zilei)
Statul evreu a încălcat normele dreptului internaţional când a decis, pe 31 mai, să intercepteze cele şase nave sub pavilion turc care transportau ajutor umanitar către Fâşia Gaza, a concluzionat miercuri Consiliul Pentru Drepturile Omului al Naţiunilor Unite.

Mai mult, raportul redactat de trei experţi internaţionali în drepturile omului menţionează că există dovezi concrete în baza cărora Israelul poate fi tras la răspundere pentru operaţiunea soldată cu moartea a nouă activişti turci. „Există dovezi clare care permit demararea de proceduri judiciare pentru următoarele infracţiuni: crimă cu premeditare, tortură sau tratamente inumane aplicate cu scopul de a provoca deliberat suferinţă sau răni grave”, se arată în raportul care va fi prezentat luni în plenul consiliului. „Autorii celor mai grave cime erau mascaţi şi nu pot fi identificaţi decât cu ajutorul autorităţilor israeliene”, adaugă textul.
Israelul a respins concluziile anchetei internaţionale aprobate pe 2 iunie de consiliul cu sediul la Geneva. „Raportul este parţial şi partizan, precum organizaţia care l-a produs”, a replicat ministerul israelian de Externe. „Israelul este un stat democratic care respectă legile internaţionale şi, când este cazul, demarează propriile anchete”, a subliniat diplomaţia de la Ierusalim, citată de „Haaretz”.
Concluzii dure
Textul, care urmează să fie prezentat integral luni celor 47 de delegaţi din cadrul consiliului, detaliază concluziile. „Împrejurările în care au murit cel puţin şase pasageri ne duc cu gândul la un tip de execuţie extrajudiciară, arbitrară şi sumară” iar „comportamentul forţelor armate israeliene relevă un nivel inacceptabil de brutalitate”, au conchis cei trei experţi. Nu numai că Israelul a acţionat disproporţionat, dar a recurs şi la un grad de violenţă total inutil, se mai arată în raport.
Statul evreu a suţinut, în iulie, în faţa consiliului, că este dreptul său de a recurge la represalii împotriva oricărei nave care încearcă să spargă blocada impusă Fâşiei Gaza. Argumentul invocat atunci de Israel a fost respins însă de experţii ONU în raportul publicat ieri. „Blocada contravine legilor iar pe 31 mai se manifesta o criză umanitară în Fâşia Gaza”, au replicat aceştia.
MAVI MARMARA este din nou gata de plecare…
Al doilea mare Convoi cu ajutoare spre Gazza se pregateste de plecare in luna Iunie.
Va puteti inscrie in limba Engleza la adresa: http://www.ihh.org.tr/filo-katilim-formu/en
sau in limba Turca la adresa:http://www.ihh.org.tr/filo-katilim-formu/tr
Primaria din SultanGazi(Istanbul -Turcia) s-a pus pe treaba masAllah si au inceput proiectul parcului in memoria Vasului plin cu ajutoare pentru Palestina atacat de Israilieni in apele internationale Mavi Marmara.
Inaugurarea va fi pe data de 31 Mai 2011. O data semnificativa . In acea dimineata au fost omorati cu sange rece 9 activisti de catre trupele militare Israiliene in apele internationale

Arta. Arhitectura./cultura araba in evul mediu

Subordonarea manifestărilor artistice unor norme cu caracter religios va conferi artei islamice o marcantă notă de originalitate. Arta islamică, structural unitară dar nu uniformă, este departe de a fi rămas imuabilă. În cele treisprezece secole de evoluţie se disting patru perioade. Prima (de la mijlocul secolului VII până la sfârşitul secolului IX) corespunde epocii omeyyade, de expansiune politico-militară şi celei de glorioasă domnie a califilor abbasizi. La începutul acestei perioade, sub califii omeyyazi, arabii preiau şi integrează în creaţiile lor elemente siriene şi elenistico-bizantine.

În cea de a doua perioadă (sec. X-sfârşitul sec. XII), odată cu dislocarea imensului imperiu şi cu coexistenţa celor trei califate rivale (Bagdad, Cordoba şi Cairo) se crează trei mari centre cultural-artistice. Arta islamică se degajează de influenţele anterioare, căpătând clare caractere proprii. Este abandonat vechiul tip de moschee, bazat pe predominanţă dată cupolei, care va deveni element esenţial al arhitecturii funerare. Se fixează acum şi silueta caracteristică a minaretului - care, începând cu secolul al XI-lea, devine foarte înalt, pe un plan circular, subţiindu-se spre vârf şi având, la înălţimea de 3/4, balconul muezinului.

Cel mai vechi monument de arhitectură arabă care s-a păstrat, derivat în mod evident din arhitectura creştină siriană, este aşa-numita Cupolă a Stâncii din Ierusalim. Dar creaţia cea mai remarcabilă a epocii omayyade este marea moschee din Damasc (datând din 706 şi reconstruită în secolul al XI-lea). Dintre marile monumente religioase ale epocii abbaside care au rămas, cel mai impresionant este faimoasa moschee din Cordoba, a cărei construcţie a fost începută în 785. În ceea ce priveşte decoraţia acestor monumente de artă religioasă şi nu numai, deoarece Coranul interzicea pictarea sau sculptarea figurilor umane şi animale, se dezvoltă o decoraţie cunoscută sub numele de arabesc, care deşi nu este inventată de arabi, ei sunt cei care o promovează şi o transformă într-un element caracteristic artei lor.

În domeniul artelor minore, meşterii arabi au obţinut rezultate remarcabile în confecţionarea armelor fin cizelate şi bogat împodobite, în prelucrarea artistică a metalelor uzuale şi nobile, a lemnului şi a fildeşului.

Aportul arabilor la cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei. Viaţa intelectuală şi culturală din aceste două ţări aflate sub ocupaţia islamică era superioară celei din restul Europei acelei vremi. Legăturile artistice ale europenilor cu lumea arabo-islamică încep încă din secolul al VIII-lea, odată cu schimburile comerciale care includeau şi obiecte de artă şi mai târziu, prin intermediul cruciadelor europenii au cunoscut mai de aproape arta arabă. Arhitectura Evului Mediu occidental a fost sensibil influenţată de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane (ferestre duble, arce diferite, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale, suprafeţe traforate).

Ştiinţa şi învăţământul./cultura araba in evul mediu

În domeniul matematicii, arabilor le revine meritul de a fi preluat de la indieni numeraţia cu nouă cifre-simboluri, căreia i-au adăugat cifra 0. Astel perfecţionat, sistemul de numeraţie zecimală prin cifre se găseşte în manualul de aritmetică scris pe la 830 de al-Horezmi (Khwarizmi - 780-cca.846), de la al cărui nume provine termenul latinizat de algoritm. Noul sistem s-a răspândit în Europa după anul 1000. Tot al-Horezmi a pus bazele şi calculului algebric scriind un Scurt tratat despre calculul lui al-jabr şi al lui al-muqabala. Perfecţionarea operaţiilor algebrice s-a datorat ulterior lui Omar Khayyam, autorul tratatului Demonstrarea problemelor de al-jabr şi al-muqabala (1047).

Progresul matematicii a favorizat pe ce al astronomiei, a cărei dezvoltare a fost condiţionată de necesităţile impuse de cultul musulman, ca întocmirea calendarului, stabilirea lunii Ramadan şi a orelor de rugăciune, determinarea exactă a poziţiei geografice a oraşului Mecca. Începând cu secolul al IX-lea, astronomii şi geografii arabi au efectuat operaţii necesare măsurării unui arc de meridian terestru de 10 şi în secolul al XI-lea ei au ajuns la un rezultat foarte apropiat de cel real, stabilind lungimea lui la 113 km, cu numai 2 km diferenţă faţă de lungimea reală de 111 km.

Arabii s-au remarcat în chip deosebit şi în medicină şi deşi nu au practicat deschis disecţia, datorită interdicţiilor coranice, ei au ajuns totuşi, pe baza observaţiei şi experimentului, să aducă contribuţii în domeniul fiziologiei. Unul dintre cei mai cunoscuţi medici ai lumii arabe a fost cunoscut sub numele de Avicenna (Abu Ibn Senna).

Până în secolul al X-lea în lumea musulmană nu exista un învăţământ public organizat, nu existau adevărate şcoli elementare; copiilor li se făceau lecţii de religie şi de morală în cadrul moscheii. Către sfârşitul secolului al X-lea a luat fiinţă învăţământul secundar, elevii având întreaga întreţinere asigurată. Unele colegii aveau o programă de învăţământ de nivel universitar - cum era colegiul fondat în secolul al XI-lea de Nizam al-Mulk la Bagdad. Nivelul intelectual înalt al lumii islamice medievale este atestat şi de numărul şi de marile proporţii ale bibliotecilor. În secolul al X-lea, un vizir a fondat la Bagdad o bibliotecă de 12.000 de volume - opere inedite, traduse recent din limbile greacă, sanscrită şi chineză.

În cele cinci secole (VIII-XIII) de strălucită afirmare în domeniile ştiinţei, cele trei mari centre de cultură - Bagdad, Cordoba şi Cairo - s-au bucurat în mod deosebit de un imens prestigiu, fiind adevărate izvoare de ştiinţă şi cultură.

Cultura arabă (sec. VI-XI)

Până în epoca formării statului unificat şi a marilor cuceriri, cultura arabă a avut un caracter predominant oral şi practic, izvorât din necesităţile impuse de viaţa aspră din deşerturile peninsulare. Acest caracter practic al culturii preislamice s-a retransmis, ca o moştenire ancestrală şi ştiinţei arabe din secolele următoare.

Încă din perioada preislamică, arabii au intrat în contact cu cultura mai dezvoltată din ţările vecine - Siria, Palestina, Persia - prin mijlocirea comunităţilor de sirieni, greci, evrei, persani, statorniciţi în peninsulă sau prin călătoriile făcute de negustorii arabi peste hotare. Marile cuceriri şi extinderea statului arab de la Indus la Oceanul Atlantic au pus pe arabi, începând cu secolul al VII-lea, în contact direct sau indirect cu civilizaţiile şi culturile considerabil mai înaintate decât a lor, din Imperiul Bizantin, Orientul Apropiat, Persia, India, China.

Cultura clasică arabă s-a format treptat, în condiţiile islamizării ţărilor cucerite, ale sintezei dintre vechea cultură arabă şi culturile din aceste ţări şi a atins culmea înfloririi sale în secolele VIII-IX, perioadă în care au fost culese şi redactate poeziile orale arabe preislamice din secolele al VI-lea şi al VII-lea. Din cauza influenţei islamului, arabii şi-au însuşit în mod unilateral moştenirea culturii antice, interdicţia religioasă de a înfăţişa chipuri de oameni şi animale (provenită din teama de idolatrie) a nimicit cu timpul sculptura şi a avut o inflenţă nefastă asupra picturii.

Înflorirea culturii arabe în secolele VIII-XII se datoreşte unui complex de condiţii favorabile, apărute datorită avântului economic ce a caracterizat această perioadă. Bazându-se pe moştenirea culturii arabe preislamice şi ale spiritului raţionalist elen, cultura arabă s-a caracterizat printr-o vădită înclinare spre studiul ştiinţelor naturii şi al aplicaţiilor practice. Astfel au fost elaborate lucrări speciale pentru nevoile arhitecturii şi tehnicii; de exemplu matematicianul şi geometrul Abu-l-Wafa (secolul al X-lea) a scris Cartea despre cele ce sunt necesare meşteşugarilor în legătură cu construcţiile.

The Al-Azhar Mosque..Cairo Egipt

Situata în El Hussein Square, Moscheea Al-Azhar este una dintre cele mai infloritoare moschei, datand din 972 (361 H),la scurt timp dupa infiintarea orasului Cairo în sine.A fost proiectata iniţial de către general Fatimid Jawhar El-Sequili (Gawhara Qunqubay , al Gawhar-Sakkaly) şi construita la ordinele califului Muezz Li-Din Allah. Situata în centrul unei zone impresionante, cu cele mai frumoase monumente islamice din secolul 10, a fost numit "Al-Azhar" după al Fatima-Zahraa, fiica lui Mohamed Profetul (Pacea şi binecuvantarea fie asupra lui). . Primul monument Fatimid în Egipt, Azhar a fost un loc de întâlnire pentru studenţii shiiti de-a lungul secolelor.A rămas un punct focal al universităţilor celebre care s-au dezvoltat în jurul acesteia. Aceasta, sub Yaqoub Ibn a fost folosita ca moschee si institut de predare. Aceasta este cea mai veche universitate din lume, prima a fost tinuta in 975 AD. Astăzi universitatea construita in jurul Moscheiei este cea mai prestigioasa de şcola musulmana, şi studenţii săi sunt foarte preţuiti pentru formarea lor tradiţionala. În timp ,zeci de mii de studenţi au studiat aici. Astăzi cursurile universitatii se desfăşoară în clădiri adiacente şi Moscheea este rezervată pentru rugăciune. În plus faţă de studii religioase,au fost şcolile moderne de medicină si limbi străine.
. Arhitectural, moscheea este o imbinare a tuturor stilurilor şi influenţelelor care au trecut prin Egip.O mare parte din ea a fost renovată de către Abdarrahman Khesheda. Există cinci minarete foarte subtiri, cu balcoane mici şi coloane sculptate complicat. Are şase intrări, intrarea principala fiind din secolul 18 el Bab-Muzayini (poarta frizerie), unde,odata elevii au fost rasi in cap. Aceasta poarta duce într-o curte mică şi apoi în Medersa Aqbaughawiya la stânga, care a fost construita în 1340 şi serveşte ca o bibliotecă. Pe dreapta este Medersa Taybarsiya construita in 1310 care are un mihrab foarte pretios. Intrarea Qaitbay a fost construita în 1469 şi are un minaret construit deasupra. Interiorul este o curte mare, 275 cu 112 de metri, care este înconjurata cu portice susţinute de coloane de marmură... peste trei sute ,. La est este sala de rugaciune, care este mai mare decât curtea şi are mai multe randuri de coloane. Inscripţia Kufic pe interiorul mihrabului este originala, deşi mihrabul a fost modificat de mai multe ori.In spate este o sala adăugata în 1753 de Abd el-Rahman Katkhuda. La capătul de nord este mormântul lui Jawhar El-Sequili.

Travel in Cairo...

Cairo is a huge city with several district articles containing sightseeing, restaurant, nightlife and accommodation listings — consider printing them all.
Cairo (القاهرة al-Qāhirah) is the capital of Egypt and, with a total population in excess of 16 million people, one of the largest cities in both Africa and the Middle East (the regions which it conveniently straddles). It is also the 19th largest city in the world, and among the world's most densely populated cities.

Situated on the River Nile, Cairo is famous for its own history, preserved in the fabulous medieval Islamic city and Coptic sites in Old Cairo. The Egyptian Museum in the center of town is a must see, with its countless Ancient Egyptian artifacts, as is shopping at the Khan al-Khalili bazaar. No trip to Cairo would be complete, for example, without a visit to the Giza Pyramids, and to the nearby Saqqara Pyramid Complex, where visitors will see Egypt's first step pyramid built by the architect Imhotep for the third dynasty pharaoh Djoser.

Though firmly attached to the past, Cairo is also home to a vibrant modern society. The Midan Tahrir area situated in downtown Cairo area , built in the 19th century under the rule of Khedive Ismail, has strived to be a "Paris on the Nile". There also are a number of more modern suburbs including Ma'adi and Heliopolis, while Zamalek is a quiet area on Gezira Island, with upscale shopping. Cairo is best in the fall or spring, when the weather isn't so hot. A felucca ride on the Nile is a good way to escape from the busy city, as is a visit to Al-Azhar Park.
Cairo is vast; with more than 17 million people, it's the largest city in Africa and the Middle East. The downtown core consists of the following districts:
(Midan Tahrir)
Midan El Tahrir is the very centre of the modern city: big hotels, transport nexus and the Egyptian Museum, with downtown extending through Midan Talaat Harb up to Midan Ataba.
Midan Ramses
Contains Cairo's main railway station and a burgeoning retail and accommodation zone.
Garden City
A suburb close to the city centre and the Corniche el-Nil, a good option for centered accomodation.
Islamic Cairo
The centre of historic Cairo, located east of downtown; contains the Citadel, Mohamed Ali Mosque, Khan el Khalili (the main bazaar or souq), historic mosques and medieval architecture, as well as some of Cairo's turkish baths or Hammams.
Old Cairo
Located south of downtown, includes Coptic Cairo, Fustat (Cairo's historical kernel) and Rhoda Island.
Dokki and Mohandeseen
Located on the west bank of the Nile, with upscale restaurants, shopping, and accommodation.
Gezira and Zamalek
Upmarket suburb on the Gezira island in the Nile, with hotels, the Cairo Tower, the Opera House, as well as some nice shopping, restaurants, cafes, and accommodation. Also, is where the Gezira Sporting Club is located.
Giza
Giza district is a sprawling western district of the city overlooking the Nile where the Giza Zoo is located as well as a few other attractions. Giza Governorate contains the Haram district where the Giza Pyramids are located. The Governorates of Cairo and Giza have more or less merged into the same city of Greater Cairo, although originally they were two different cities. The term Giza commonly refers to the district of Giza which is within Cairo, not the actual location of the pyramids!
Heliopolis and Nasr City
The two of them are actually completely distinct areas. Heliopolis is an older district where well-to-do Egyptians and higher class people live, built by a Belgian architect. Nasr City is newer, and contains City Stars, Cairo's biggest and most modern shopping mall, and retail social complex. The airport is actually located a bit further east of this area out in the desert near Masaken Sheraton
Ma'adi
A more quiet residential suburb catering to many foreign expatriates, located southeast of Cairo, where upper-class Egyptians live.
Situated along the Nile, Cairo has ancient origins, located in the vicinity of the Pharaonic city of Memphis. The city started to take its present form in 641 A.D , when the Arab general Amr Ibn Al-Ase conquered Egypt for Islam and founded a new capital called Misr Al-Fustat, "the City of the Tents", due to the legend of Al-Ase finding, on the day he was leaving to conquer Alexandria, two doves nesting in his tent. Not wanting to disturb them, he left the tent, which became the site of the new city in what is now Old Cairo. The Tunisian Fatimid dynasty captured the city in 969 A.D and founded a new city, Al-Qahira ("The Victorious") just north of Al-Fustat. Al-Qahira gave the city its English name, Cairo, but the locals still call it Maşr (مصر), the Egyptian dialectal version of Amr's Mişr. Confusingly, this also the Arabic name of the entire country of Egypt!
Today's Greater Cairo is a city with at least 17 million inhabitants, where skyscrapers and fast food restaurants nestle up to world heritage monuments. Originally, Cairo was the designated name of the city on the eastern bank of the Nile, and this is where you'll find both the modern Downtown, built under influence of French architecture, today the center of commerce and popular life, as well as historical Islamic and Coptic sights.

Outside the core on the eastern bank, you'll find the modern, more affluent suburbs of Heliopolis and Nasr City near the airport, and Ma'adi to the south. In the middle of the Nile is the island of Gezira and Zamalek, more Western and tranquil than the rest of the city. On the western bank is lots of modern concrete and business, but also the great Giza pyramids and, further to the south, Memphis and Saqqara. The city might seem like a lot to handle, but give it a try, and you will find that it has a lot to offer for any traveller!
Today's Greater Cairo is a city with at least 17 million inhabitants, where skyscrapers and fast food restaurants nestle up to world heritage monuments. Originally, Cairo was the designated name of the city on the eastern bank of the Nile, and this is where you'll find both the modern Downtown, built under influence of French architecture, today the center of commerce and popular life, as well as historical Islamic and Coptic sights.

Outside the core on the eastern bank, you'll find the modern, more affluent suburbs of Heliopolis and Nasr City near the airport, and Ma'adi to the south. In the middle of the Nile is the island of Gezira and Zamalek, more Western and tranquil than the rest of the city. On the western bank is lots of modern concrete and business, but also the great Giza pyramids and, further to the south, Memphis and Saqqara. The city might seem like a lot to handle, but give it a try, and you will find that it has a lot to offer for any traveller!
Greeting People When you approach any individual or a group of people for the first time, the best thing to say is the Arabic and also Islamic form of greeting "Es Salamu Aleykom", literal translation "Peace be upon you". This is the most common form of saying "hello" to anybody including friends or strangers, even if you're just asking something simple like asking for directions. It creates a friendliness between you and people you don't know, builds rapport, and helps build respect, important if you're in a foreign country! It is also considered polite to say this if you approach someone, instead of just asking them for something or speaking to them directly.

Other forms of greeting include "Sabah el kheir" literally: "good morning", "masaa el kheir" literally "good evening", or the more casual Egyptian "izayak" addressing a male, or "izayik" addressing a female, which means "hello" or "how are you?".

Smiling: Most people appreciate a smile if you approach them for the first time and smiling while speaking to an Egyptian is considered a polite and friendly thing to do. Most Egyptians smile when they speak to someone for the first time. People who don't smile while they speak are considered arrogant, rude, aggressive, unfriendly, etc. depending on the situation and the tone of voice.

However, be careful not to be too friendly or too smiley, especially if you're a female speaking to an Egyptian male, as they might mistake you for trying to befriend them or asking for them to flirt or hit on you. Even in a male-to-male conversation, being too friendly, implies that you're too polite, easy-going, and might give the other person the chance to try to take advantage of you some way or another. Always use common sense.

Kissing: Kissing on the cheeks between the opposite sex is considered mainly inappropriate. However, in some of the open-minded and more liberal circles, it is normal for men and women to kiss on the cheeks. Female-to-female kissing however is largely acceptable and quite normal when two females greet each other. It is two kisses, one on each cheek, and usually only between two females who know each other quite well, friends, or relatives. Male-to-male kissing on the cheek when greeting, is also normal, and not in anyway implying any homosexuality, though kissing is only restricted again to good friends, colleagues, relatives, a father and son, two brothers, etc.

Generally, people won't expect you to kiss when you greet, unless they know you well, or unless they kiss you first. Again, common sense applies.

When leaving, you can say the same "Es Salamu Aleykom", or simply "Maa Salama", literally: "with safety" or "with wellness" which is used to mean to say "goodbye". More educated Egyptians will say "bye-bye" derived from the English "goodbye" or "buh-bye" when leaving others.

Tone of Voice: Most Egyptians tend to have a loud voice when they speak, which is common to some other countries in the region. They are not shouting, but you will know the difference. Generally, if you speak with a loud voice and smiling, people know you just have a loud voice, but if you speak with a loud voice and are not smiling, people will know that you're angry, aggressive, rude, or deaf, depending on your tone of voice.

Expressing Your Opinion:

Egypt is a predominantly Muslim country so say nothing that might be perceived as an insult to Islam or the Egyptian culture. The same applies to any mention of the Middle East as a whole, since politically and culurally speaking, Egypt is infact a part of the Middle East and the Arab World as a whole, (contrary to the knowledge of most Western travellers). This is obvious as Egypt shares the same religion (Islam), the same language (Arabic), and more or less the same culture and values of the rest of the Middle East. The way the area is divided into two separate areas in western contexts (comprising North Africa as one area, and the Middle East as another, is mostly incorrect as the two of them together are considered and viewed by inhabitants of the region to be one--the Middle East.

Dress Code:

Women and men should wear modest clothing. It is considered disrespectful to the mainly conservative muslim inhabitants to see visitors walking around (with the exception of beaches and hotels) wearing clothing which reveal thighs, shoulders, bare backs or cleavage. Men should also not walk about bare chested or wearing very short shorts outside of the hotel or beach resort.

However, people generally tend to dress more liberally at beach resorts, nightclubs, social outings, weddings, or when engaging in any sport.

Mosque Etiquette:

Do not enter a mosque with any form of shoes, sandals, slippers, boots, etc. on. Always take them off before enterring as they carry the dirt from the street, and the mosque ( a place of prayer ) should be clean. You can keep socks on. This is extremely disrespectful, as muslim prayer involves kneeling down where the person's face touches the floor. Nobody wants their face to touch a dirty floor! Most mosques are carpeted.

Etiquette in the Presence of Prayer:

Also, avoid walking in front of persons in prayer. The reason is because when people kneel, they kneel to God. If you stand in front of someone while they are praying or kneeling, it is as if they are kneeling to you or worshipping you, a complete taboo and against the basic foundations of Islam. This can sometimes be difficult as Egyptians can and will be seen, laying out prayer mats on pavements to pray especially for the noon day Friday prayer. Otherwise, it is quite acceptable for visitors or Christian Egyptians, to carry on as normal in the streets or shops to operate during the prayer time.