În domeniul matematicii, arabilor le revine meritul de a fi preluat de la indieni numeraţia cu nouă cifre-simboluri, căreia i-au adăugat cifra 0. Astel perfecţionat, sistemul de numeraţie zecimală prin cifre se găseşte în manualul de aritmetică scris pe la 830 de al-Horezmi (Khwarizmi - 780-cca.846), de la al cărui nume provine termenul latinizat de algoritm. Noul sistem s-a răspândit în Europa după anul 1000. Tot al-Horezmi a pus bazele şi calculului algebric scriind un Scurt tratat despre calculul lui al-jabr şi al lui al-muqabala. Perfecţionarea operaţiilor algebrice s-a datorat ulterior lui Omar Khayyam, autorul tratatului Demonstrarea problemelor de al-jabr şi al-muqabala (1047).
Progresul matematicii a favorizat pe ce al astronomiei, a cărei dezvoltare a fost condiţionată de necesităţile impuse de cultul musulman, ca întocmirea calendarului, stabilirea lunii Ramadan şi a orelor de rugăciune, determinarea exactă a poziţiei geografice a oraşului Mecca. Începând cu secolul al IX-lea, astronomii şi geografii arabi au efectuat operaţii necesare măsurării unui arc de meridian terestru de 10 şi în secolul al XI-lea ei au ajuns la un rezultat foarte apropiat de cel real, stabilind lungimea lui la 113 km, cu numai 2 km diferenţă faţă de lungimea reală de 111 km.
Arabii s-au remarcat în chip deosebit şi în medicină şi deşi nu au practicat deschis disecţia, datorită interdicţiilor coranice, ei au ajuns totuşi, pe baza observaţiei şi experimentului, să aducă contribuţii în domeniul fiziologiei. Unul dintre cei mai cunoscuţi medici ai lumii arabe a fost cunoscut sub numele de Avicenna (Abu Ibn Senna).
Până în secolul al X-lea în lumea musulmană nu exista un învăţământ public organizat, nu existau adevărate şcoli elementare; copiilor li se făceau lecţii de religie şi de morală în cadrul moscheii. Către sfârşitul secolului al X-lea a luat fiinţă învăţământul secundar, elevii având întreaga întreţinere asigurată. Unele colegii aveau o programă de învăţământ de nivel universitar - cum era colegiul fondat în secolul al XI-lea de Nizam al-Mulk la Bagdad. Nivelul intelectual înalt al lumii islamice medievale este atestat şi de numărul şi de marile proporţii ale bibliotecilor. În secolul al X-lea, un vizir a fondat la Bagdad o bibliotecă de 12.000 de volume - opere inedite, traduse recent din limbile greacă, sanscrită şi chineză.
În cele cinci secole (VIII-XIII) de strălucită afirmare în domeniile ştiinţei, cele trei mari centre de cultură - Bagdad, Cordoba şi Cairo - s-au bucurat în mod deosebit de un imens prestigiu, fiind adevărate izvoare de ştiinţă şi cultură.
No comments:
Post a Comment