Islam House

Monday, April 11, 2011

Arta. Arhitectura./cultura araba in evul mediu

Subordonarea manifestărilor artistice unor norme cu caracter religios va conferi artei islamice o marcantă notă de originalitate. Arta islamică, structural unitară dar nu uniformă, este departe de a fi rămas imuabilă. În cele treisprezece secole de evoluţie se disting patru perioade. Prima (de la mijlocul secolului VII până la sfârşitul secolului IX) corespunde epocii omeyyade, de expansiune politico-militară şi celei de glorioasă domnie a califilor abbasizi. La începutul acestei perioade, sub califii omeyyazi, arabii preiau şi integrează în creaţiile lor elemente siriene şi elenistico-bizantine.

În cea de a doua perioadă (sec. X-sfârşitul sec. XII), odată cu dislocarea imensului imperiu şi cu coexistenţa celor trei califate rivale (Bagdad, Cordoba şi Cairo) se crează trei mari centre cultural-artistice. Arta islamică se degajează de influenţele anterioare, căpătând clare caractere proprii. Este abandonat vechiul tip de moschee, bazat pe predominanţă dată cupolei, care va deveni element esenţial al arhitecturii funerare. Se fixează acum şi silueta caracteristică a minaretului - care, începând cu secolul al XI-lea, devine foarte înalt, pe un plan circular, subţiindu-se spre vârf şi având, la înălţimea de 3/4, balconul muezinului.

Cel mai vechi monument de arhitectură arabă care s-a păstrat, derivat în mod evident din arhitectura creştină siriană, este aşa-numita Cupolă a Stâncii din Ierusalim. Dar creaţia cea mai remarcabilă a epocii omayyade este marea moschee din Damasc (datând din 706 şi reconstruită în secolul al XI-lea). Dintre marile monumente religioase ale epocii abbaside care au rămas, cel mai impresionant este faimoasa moschee din Cordoba, a cărei construcţie a fost începută în 785. În ceea ce priveşte decoraţia acestor monumente de artă religioasă şi nu numai, deoarece Coranul interzicea pictarea sau sculptarea figurilor umane şi animale, se dezvoltă o decoraţie cunoscută sub numele de arabesc, care deşi nu este inventată de arabi, ei sunt cei care o promovează şi o transformă într-un element caracteristic artei lor.

În domeniul artelor minore, meşterii arabi au obţinut rezultate remarcabile în confecţionarea armelor fin cizelate şi bogat împodobite, în prelucrarea artistică a metalelor uzuale şi nobile, a lemnului şi a fildeşului.

Aportul arabilor la cultura şi civilizaţia Europei medievale s-a efectuat prin canalul Spaniei şi al Siciliei. Viaţa intelectuală şi culturală din aceste două ţări aflate sub ocupaţia islamică era superioară celei din restul Europei acelei vremi. Legăturile artistice ale europenilor cu lumea arabo-islamică încep încă din secolul al VIII-lea, odată cu schimburile comerciale care includeau şi obiecte de artă şi mai târziu, prin intermediul cruciadelor europenii au cunoscut mai de aproape arta arabă. Arhitectura Evului Mediu occidental a fost sensibil influenţată de tradiţiile arhitecturii arabo-musulmane (ferestre duble, arce diferite, creneluri, cupole, arcade sau bolte poligonale, suprafeţe traforate).

4 comments:

viorica abbu said...

vad ca te-ai facut iar veninoasa si cu vedere unilaterala,cu tendinte de a inchide gura celor ce au alte pareri....lupul nu se schimba asa cum se stie...ba mai si ataca oi pe forum....

viorica abbu said...

vezi diferenta? eu nu moderez nu cenzurez si nu sterg nici-un comnetariu,nu mi-a frica nici de parerile altora nici de adevar

viorica abbu said...

vezi diferenta? eu nu moderez nu cenzurez si nu sterg nici-un comnetariu,nu mi-a frica nici de parerile altora nici de adevar

maya said...

aha..si tu tragi la venin...de ce oare?
diferenta intre pagina mea si a ta este aceeasi ca dintre o farmacie si o bodega ordinara....fiecare din noi a ales ce i s-a potrivit..asa ca lasa-ma pe mine cu farmacia mea..si sterge-te pe picioare cand intri...