Legenda iepei Mare,umar insangerat...

Mulţi ani în urmă, în deşertul Arabiei, a existat un războinic beduin care avea o iapă foarte speciala din rasa araba - o iapă cu care a pleca în bătălii şi careia ii încredinţa viata.Intre ei a fost o relaţie foarte specială, o relaţie de încredere, iubire şi respect reciproc. Oricare si-ar fi dat viaţa pentru celelalt. De fapt, legătura lor de încredere a fost atât de puternica încât adesea Mare, "parca citea gandurile stapanului," si facea exact ceea ce avea nevoie, exact la momentul potrivit, ajutandu-l să câştige multe bătălii şi sa fie invidiat de toti beduinii triburilor.Anii au trecut, şi într-o luptă aprigă, comandantul a fost grav rănit,de o lovitura între gât şi umăr .Stăpânul a ramas inconştient atarnat pe spatele iepei; ea l-a privit cu mila si a pornt-o incet spre casa . Iapa l-a purtat cu atenţie peste umărul sau,si cu maere grijă a facut cale-ntoarsa. Ea a mers zile in sir fără hrană sau apă pentru a reveni cu stapanul ei la familia lui. Când Mare, curajoasa iapa, în cele din urmă a ajuns la tabără, ea era atat de epuizata şi slaba ca nu o mai tineau picioarele ,dar, maestrul ei era mort. Cand familia îndepărta cu atenţie corpul maestrului, au văzut că umărul iepei a fost puternic pătat cu sângele său, lăsând un semn distinct , roşu pe umar.Chiar daca ei si-au pierdut liderul , familia beduinului a fost veşnic recunoscătoare lui Mare pentru aducerea corpului de la luptă. Ei ştiau că drumul este tare lung si foarte dificil pentru iapa curajoasa, si au fost foarte îngrijorati pentru ea,chiar daca ea a fost puternica inca de cand era manz. În cele din urmă ,a sosit timpul ca ea sa fete, şi sa nu o mai preocupe razboiul. Dar când mânzul mult-aşteptat s-a nascut, el a fost viguros, sănătos şi de o mandrie deosebita. S-a nascut, de asemenea, identic cu mama sa"umăr insângerat" acelasi umar care fusese patat de sangele stapanului.Tribul si-a dat seama că Allah a răsplătit pe Mare şi intreg tribul lor pentru curajul , loialitate şi credinţa lor ,şi că umărul sângeros a fost un semn in favoarea lor. Din acel moment, sute de ani au trecut, dar nu a mai existat o iapa ca Mare, de o asa frumusete si curaj excepţional şi un mânz foarte special impodobit de Allah cu un umăr insângerat. Beduinii au continuat să creadă ca acest lucru este un semn al ocrotirii lui Allah.