Sfatul înteleptilor

Trăia demult un întelept pe nume Hasen Said despre care mersese vestea în toată lumea. Oamenii îl numeau înteleptul-între-întelepti. Si cum pornise el prin lume, ajunse într-o bună zi la curtea unui sultan, unde fu primit cu toată cinstea ce i se cuvenea.

Sultanul îl ospătă, îl găzdui, iar într-una din zile îi spuse:
- Treburile tării le conduc având lânga mine întotdeauna Sfatul Inteleptilor. In Sfatul acesta am ales 12 oameni, despre care se spune c-ar fi cei mai luminati la minte din întreaga tară. Totusi, prea-înteleptule Hasen, n-ai putea să pui tu Sfatul la o asemenea încercare pe care s-o poată dezlega numai dacă fiecare va dovedi o întelepciune demnă de încrederea pe care le-am acordat-o?

Hasen Said se gândi putin si rosti:
- Bine, adună-ti Sfatul.
Când întregul sfat al înteleptilor se strânse în sala tronului, Hasen li se adresă astfel:
- O, înteleptilor, stăpânul nostru, Sultanul, v-a adunat aici ca să arătati întreaga strălucire a mintii voastre prea luminate. Slugile au pus în fata voastră câte o cutie. Toate cutiile sunt la fel. In săculetul acesta am douăsprezece pietre pretioase: unele sunt rubine, altele smaralde. Eu o să vă rog ca fiecare dintre voi, pe rând, să iasă o clipă din sală, iar în absenta lui o să-i pun în cutie fie un rubin, fie un smarald.

Si Hasen Said îl invită pe primul dintre întelepti să părăseasca sala. Lui îi puse un rubin. Următorilor doi le puse câte un smarald. Astfel iesiră si apoi intrară la loc toti înteleptii, iar pietrele cele scumpe fură puse, una câte una, în cutii. Când reveni în sală ultimul întelept, Hasen le spuse:
- Fiecare dintre voi a văzut ce fel de piatră am pus în cutia celorlalti, dar niciunul nu stie ce se află în cutia lui. Dacă voi sunteti cu adevărat întelepti, dacă ochii si memoria nu vă înseală, nimic nu vă va împiedica să îndepliniti rugămintea mea: toti cei în a căror cutii li s-a pus câte un smarald, să ia cutiile si să le pună la picioarele sultanului.

Asa grăi nteleptul-între-întelepti, totusi cei cărora li se adresase rămăseseră nemiscati la locurile lor. Sultanul se făcu rosu de mânie si dădu poruncă să fie izgoniti din palat toti cei ce făceau parte din Sfatul înteleptilor, dar Hase, íl opri:
- Nu te pripi Măria Ta. Si eu as fi făcut întocmai ca ei.
Peste 10 minute Hasen li se adresă din nou înteleptilor:
- Cel ce are în cutia lui un smarald, să aducă cutia cu pretioasa piatră la picioarele sultanului!

Aceeasi liniste, nimeni nu făcu nici măcar un gest. Hasen Said repetă invitatia la fiecare zece minute, iar când se împlini un ceas de la prima rugăminte, o parte dintre întelepti se ridică si aduse cutiile sultanului. Acesta le deschise - înăuntrul lor, numai smaralde. Ceru să vadă si cutiile celor ce rămăseseră la locurile lor. Toti aveau numai rubine. Si trebuie să mai spunem că în tot acest ceas, nici unul dintre întelepti nu scoase o vorbă, nu întrebă nimic, nu schită un gest.
- O, Măria Ta, zise Hasen după ce încheie încercarea, poti fi mândru: în Sfatul tău stau numai oameni care merită să poarte titlu de întelept.

Si luându-si rămas bun de la toti, plecă pe drumul său.
Povestea se termină aici. Pe dvs însă vă invit să o continuati, arătând câte smaralde a pus Hasan Said în cutiile înteleptilor si cum au ghicit fiecare dintre acestia ce piatră se află în fata lui. [ Răspuns ]

Nu întâmplător Hasen Said a fst nevoit să pună de mai multe ori întrebarea. De câte ori? Dacă între prima si ultima intrebare s-a scurs un ceas, iar el s-a adresat Sfatului la fiecare 10 minute, înseamnă ca a rostit intrebarea de 7 ori. Si tot asa nu intâmplator acestia au asteptat sa puna el cele 7 intrebari pana s-au hotarat sa-si duca fiecare cutia. Acum, sa vedem, cum au judecat cei 12 intelepti. Pe parcurs au fost mai multe variante:

1. Daca ar fi fost un singur smarald? Problema s-ar rezolva daca cei in cauza stiau ca exista cel putin un smarald. Atunci cel careia i se nimerea piatra, ar sti ca toti ceilalti au numai rubine si ar lua cutia spre a o duce sultanului.
2. Dar daca printre cele 12 pietre pretioase erau 2 smaralde? In acest caz, inteleptii judecau astfel: "Eu stiu ca in cutia unuia se afla un smarald. Deci au fost puse unul, cel mult doua. Daca ar fi fost doar un smarald, cel ce il are ar pasi inainte. Dar la prima intrebare n-a iesit. De ce? Pentru ca a vazut ca la mine - deci, ca si la mine! - se afla o asemenea piatra si considera ca eu trebuia sa dau curs primei intrebari. Inseamna ca avem amandoi cate un smarald." La a doua intrebare, ambii intelepti s-ar indrepta catre sultan
3. Sa presupunem ca au fost 4 smaralde. Atunci fiecare dintre respectivii intelepti stia ca au fost celputin 3 smaralde si de aceea asteapte a treia intrebare. Daca nu s-au ridicat cei trei, inseamna ca a mai fost si un al patrulea smarald si dupa a treia intrebare s-ar ridica 4 intelepti.

Si asa mai departe. Stim insa ca posesorii smaraldelor s-au ridicat dupa a saptea intrebare. Deci, in cutiile inteleptilor Hasen Said pusese 7 smaralde. [ Problema ]